Se poartă copiatul

Așa cum se spune că roata a fost deja inventată, la fel și strict compozițional, nu se mai inventează alte note muzicale.

Majoritatea activității mele se desfășoară pe calculator, iar în momentul în care lucrez, prefer ca muzica să îmi gâdile urechile dar și neuronul creativ. Ascult orice. Aproape orice. De la playlist-uri de youtube la radiouri românești sau străine, de la blues din perioada interbelică la amalgamul modern, de la Bessie Smith la Muddy Waters, de la James Brown și Elvis la Michael, de la East 17 la Destiny's Child, de la Vanilla Ice la Eminem și aș putea continua o jumătate de ceas și tot cred că nu aș termina de enumerat reperele muzical artistice din punctul meu de vedere. Desigur, faptul că ascult orice nu mă face un expert în critica muzicală, dar nici nu trebuie să ai conservatorul și încă vreo trei facultăți pentru a înțelege și a aprecia unele piese.
 
Încă de mici imităm părinții sau persoanele care ne înconjoară, la școală copiem forma literelor după învățătoare, apoi devine o loterie dacă ne lăsăm influențați de anturaj, de exemplele promovate la TV sau pe internet. La bază, fiecare, în domeniul în care activează, lucrează după anumite tipare. Poate face muzica abstract de acest sistem?

Pe de o parte, muzica împreună cu laturile artistice conexe, și aici includem imaginea cântărețului, videoclipuri, coregrafie, reprezentări live, fac parte din domeniul creativ. Creația este în mare parte rezultantă a studiului, talentului dar și a ceea ce ne înconjoară.
Pe de altă parte, timpul joacă un rol primordial în viața cotidiană și materială. Majoritatea vrea cât mai mult și cât mai repede. Puși să aleagă între cele două opțiuni: “să se lase influențați” de stilurile altor artiști (în special de peste ocean) sau să petreacă mai mult timp pentru un sound nou, ce credeți că aleg compozitorii, casele de producție, sponsorii?

Până unde merge diferența între influență și copiat?

Odată ajunse mari hit-uri, multe melodii au stârnit interesul altor interpreți, încercând să răpească din succesul originalului. Ceea ce numim cover, o reprezentație live dar în special o înregistrare promovată de un alt artist decât cântărețul sau compozitorul original, a fost interzis de Billboard și alte reviste de specialitate. Ulterior, publicațiile respective au început înregistrarea încasărilor din covere pentru simplul motiv că în unele cazuri, acestea depășeau succesul originalului. Un exemplu este versiunea lui Jimi Hendrix a melodiei "All Along the Watchtower" lansată inițial de Bob Dylan. Varianta lui Hendrix, lansată la șase luni după originalul lui Dylan, a ajuns în TOP 10 în UK în 1968 și pe locul 20 în SUA. Un alt aspect este popularitatea anumitor melodii melodii care depășesc limitele de timp și de stiluri de interpretare. Menționez aici "Ain't No Sunshine", cântec lansat de Bill Withers în 1971 care beneficiază de peste 130 de reinterpretări.

Vorbim apoi de preluarea pasajului instrumental sau doar a unor sample-uri sau secvențe vocale, acest stil fiind folosit și promovat în principal de DJ-i și compozitori de muzică rap. De la "Ice Ice Baby" pentru care Vanilla Ice și DJ Earthquake au preluat bassline-ul melodiei "Under Pressure" a celor de la Queen cu David Bowie și până la Eminem - "Sing for the Moment" (Aerosmith - "Dream On") sau Timbaland - "Oh Timbaland" (Nina Simone - ”Sinnerman”) exemplele sunt multiple.

Iar în cele din urmă, sunt cazurile în care se preiau mascat sound-uri din alte melodii, situațiile în care linia dintre influență și plagiat este foarte mica.
 

HIT-uri de sfârșit de an


Cum am spus la început, peste tot și în orice domeniu suntem supuși influențelor, dar în muzică, ce are o răspândire și un impact mai mare, se reflectă mai mult acest aspect, chiar și în muzica românească.

Anul trecut, la sfârșitul toamnei, Andreea Bălan lansa melodia “Rece” cu un intro vorbit, dureros. La prima audiție, uimirea a fost mare, căci am crezut că va încerca un alt gen (RnB, Soul ...), însă după suferința de pe “podeaua rece din baie” a urmat dance-ul obișnuit. Mi-am adus aminte că aceeași surpriză am avut-o cu melodia ”We Found Love” a Rihannei. Remarcați vreo asemănare între cele două intro-uri?

 



Despre Delia - ”Da, mama” s-a discutat suficient și nu întâmplător am menționat mai sus melodia lui Eminem.

Astea sunt exemplele relativ recente pe care mi le-am amintit, însă sfârșitul acestui an mi-a furnizat suficientă marfă.



Dacă ne uităm la videoclip și eventual ascultăm melodia “Plânge sufletul meu” ne întrebăm dacă CRBL încearcă un nou stil sau are o criză de identitate artistică, sau s-a gândit că nimeni nu a văzut / ascultat Yelawolf – “Best Friend” ft. Eminem. Mai vorbim de vestimentație sau de linia melodică? Dar să cânte tot pe un câmp cu buruieni? L-au prelucrat pe nuanțe albastru-violet. Poate nu ne prindem! Personal, mă bucur că a revenit moda cu un lanț la brâu. Purtam și eu în perioada studenției.

 



Că Elena - “Autograf” se aseamănă cu Fun Factory - ”Celebration”, poate fi doar părerea mea, și chiar nu știu dacă Elena are vreo legătură cu compunerea și realizarea piesei în afară de interpretare. Am citit însă că mulți îi recomandă să se maturizeze, însă, cum mulți artiști își caută o nișă, un public propriu, așa și Elena are publicul care crede în prințese. Nu văd nimic rău în acest lucru, acest public va exista mereu și e cel mai statornic.

În melodia de dragoste “Tic Tac” băieții de la 3 Sud Est ne spun că timpul trece repede. Într-adevăr trece foarte repede, fiind mai rapidă preluarea sound-ului făcut celebru de Ben E. King în melodia “Stand By Me”, nuanțat totuși pe un stil dance ce aduce mai mult cu versiunea Sean Kingston – “Beautiful Girls”. Oficial, sunt peste 400 de variante înregistrate de către diverși artiști ale originalului “Stand By Me”.



 

Ca o concluzie, acest lucru înseamnă că artiștii noștri nu se vor bucura de aprecieri? Că nu se mai fredonează încă “Da, mama, sunt beată!”? Nici gând! “Durerea” majorității artiștilor de pe la noi, însă, este că nu au găsit cheia succesului internațional, chiar și cu deschiderea care ți-o oferă internetul, exceptând desigur, cele câteva cazuri numărate pe degetele de la o mână.