După ce am primit apelativul de “nesimţit”, primul instinct a fost să mă justific, ulterior, singur, am analizat şi am ajuns la concluzia că sunt, de fapt, un “nesimțit cu ștate vechi”. Motivul: nu frecventez votarea.
Cu vreo trei excepții, până acum, nu am frecventat această superactivitate, ce pare a fi foarte fascinantă pentru mulți cunoscuți. Prima experiență a fost desigur, imediat ce am împlinit 18 ani: să fac ceva ce n-am putut face până atunci, iar celelalte chiar m-au convins că nu ar avea nicio valoare votul meu la locale, parlamentare, prezidențiale, europarlamentare sau interplanetare. Conform statisticilor în ceea ce privește prezența la vot la ultimele alegeri, fac parte din majoritatea care nu s-a prezentat, deci măcar nu sunt singurul nesimțit, sau singurul care crede că nu au nicio importanță voturile românilor.
“Cum nu are importanță?”, ”Ce vorbe sunt astea?”, ”Trebuie să votezi!”, ”Este un drept constituțional!” sunt replicile pe care le-am primit de la 90% din cunoscuții cu care am interacționat azi (ce prieteni conștiincioși am!!!).
Trecând peste uzatele discuții cu “cine a furat mai mult” sau “e rândul celorlalți să (nu) facă ceva”, să ne gândim doar la referendumul din 2009 pentru reducerea numărului de parlamentari la 300. Trebuiau să fie 50%+1 din numărul de alegători și, la naiba, au fost 50,16% din electorat conform autorităților. Potrivit datelor parțiale ale BEC, 77,78% dintre români au vrut să “mai taie din ei”. Efect: de la 471, numărul lor a crescut considerabil.
Așadar „Politica nu are principii. Are doar interese” după cum spunea filosoful Octavian Paler.
Azi a fost pusă la îndoială moralitatea mea, bunul-simț, probabil și educația. Bine că nu sunt îndoeli cu privire la moralitatea candidaților, indiferent de culoarea politică, culoarea intereselor și alte culori. Probabil, că cei care se tot duc la vot, se simt reprezentați, protejați medical și educațional (citește și Sistemul “las` că merge și-așa” nu mai funcționează). După ce sunt aleși, toți sunt nerăbdători să lucreze pentru prăbușirea …, pardon, propășirea neamului, ei se gândesc la școlile private, pardon, la condițiile din învățământul românesc, la pensiile lor, pardon, la pensionarii din această țară. La ora actuală, în România un angajat susţine 1,3 pensionari. De tendință, nu mai vorbesc, chiar trăim în țara tuturor posibilităților.
Vara trecută, deși părea că duc un crâncen război politic, președintele și fostul prim-ministru s-au înțeles de minune când au triplat salariile lor și ale funcționarilor din subordinea lor. Pentru profesori? Ceva acolo, de-o ciorbă?
De ce m-aș duce la vot? Sunt APOLITIC, datorită exemplelor de mai sus și a multor altele. Nu pot să aleg pe cineva, oricine, doar că a promis că va face ceva. Au promis și alții, înaintea lor, de peste 25 de ani.
În această perioadă mi-a fost violată cutia poștală cu tot felul de hârtii urât mirositoare din punct de vedere al conținutului. Stilul grafic a variat, de la cel artistic la poze impunătoare sau cel asemănător prospectelor de medicamente. Abia citesc adevăratele prospecte de la parasinus, omez … care teoretic fac bine sănătății mele, și, ar fi trebuit să citesc prospectele lor electorale?! Prospecte, care practic vor face bine sănătății lor și a cunoscuților lor, desigur, dacă reușesc să ajungă în funcții, cel puțin până nu sunt “reținuți” cu alte treburi.
Despre politicieni în general
Înainte de concluzie
Tot duminica asta, elvetienii au respins cu majoritate de voturi propunerea de acordare a unui venit minim garantat tuturor cetățenilor, indiferent dacă muncesc sau nu. Măsura ar fi încurajat nemunca și ar fi slăbit economia. Când am citit știrea, am simțit că românii și elvețienii sunt popoare asemănătoare, ba mai mult, noi chiar vrem și putem să muncim pe gratis.
Concluzie
Da, sunt nesimțit, că nu am pierdut timp din viață pentru a vota, mai ales că am acest drept conform constituției:
Art. 36 – Dreptul de vot
(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
Dacă vor schimba punctul (1), stabilind votul ca obligatoriu, atunci sper că nu voi fi singurul alienat mintal (2), sau poate voi învăța să împăturesc buletinul de vot ca în imaginea de mai jos (@Constantin AZ)
0 comentarii