Olimpicii României, între succese și semnul întrebării

Olimpicii României, între succese și semnul întrebării

Cât este minimul de medalii, suficient pentru a ne minţi încă patru ani că avem sport de performanţă?

Olimpiada, o întrecere la nivel global, un război în care nimeni nu moare. Dar o poate păți după, cum de fapt este temerea maratonistului Feyisa Lilesa din Etiopia.

Jocurile olimpice, ce reprezentau în antichitate un festival religios, au fost întrerupte în secolul 4, tot pe fond religios, extinderea creștinismului. În secolul 19, au fost reinventate ca Jocurile olimpice moderne.

Citeam în urmă cu câteva zile că Michael Phelps a bătut un record ce data de 2.000 de ani, mai exact 2,168 de ani și care a fost deținut de Leonidas din Rodos. În toată lumea antică nu a existat alergător mai faimos decât Leonidas din Rodos, născut în 188 Î.C. și care a participat la patru ediții ale Jocurilor (164 – 160 – 156 – 152 I.C.), câștigând de fiecare dată cele trei probe, stadion, diaulos și hoplitodromos (un diaulos realizat cu armură de bronz și scut). El a obținut așadar 12 coroane de campion, echivalentul medaliilor de aur. Și se găsi tocmai acum, după atâția ani, desigur nu un oarecare, să-i bată recordul. Dar oare ce rezultate ar fi avut Michael Phelps dacă ar fi trebuit să concureze complet dezbrăcat sau cu scut și armură? Dar să-i dăm Phelps-ului ce e al Phelps-ului! Dacă pe o statuie a lui Leonidas din Rodos, scrie “El are viteza unui Zeu”, înotătorul american și-a câștigat o reputație pe măsură.

Un mare record putea înregistra și delegația României, dar unul negativ.


Bilanțul românilor poate fi considerat dezamăgitor însă este unul realist. La începutul ediției, îmi exprimam părerea că “RIO 2016 va fi de departe cea mai slabă ediție de olimpiadă”. Eh, statistica a ținut să mă contrazică, am fost mai buni decât în 1952 cu un bronz. Mă bucur pentru sportivii care au reușit să cucerească o medalie și îmi pare rău pentru sacrificiile celorlalți sportivi care au reprezentat această țară nerecunoscătoare. Nu este vina lor. Poate în alte condiții ar fi reușit mai mult. Altcineva trebuie să-și pună întrebări sau măcar să găsească răspunsuri la cele primite.


Cât este minimul de medalii, suficient pentru a ne minţi încă patru ani că avem sport de performanţă?
Oare trebuie să ajungem la zero pe linie în dreptul medaliilor?

Fără a încerca un sentiment de ironie, chiar sunt îngrozit când văd imediat sub România, în clasamentul general pe medalii, țări precum Vietnam, Fiji, Tadjikistan etc, fără a jigni sportivii acestor națiuni.

Dacă nu o să considerăm ziua de azi un moment critic, mi-e teamă că de mâine va fi prea târziu. Există miniștri, comitet olimpic, federații …. Va răspunde cineva? Oare ce mai pot fura? Poate lacrimile Cătălinei Ponor sau ale Cristinei Neagu.


Medaliile României la Jocurile Olimpice RIO 2016:

AUR:
Echipa feminină de spadă (Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Loredana Dinu, Simona Pop)

ARGINT:
Tenis, dublu masculin (Horia Tecău, Florin Mergea)

BRONZ:
Canotaj, barca de 8+1 (Roxana Cogianu, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Iuliana Popa, Mădălina Bereş, Laura Oprea, Adelina Boguş, Andreea Boghian şi Daniela Druncea);
Gabriel Sîncrăian (haltere, 85 kg),
Albert Saritov (lupte libere, categ. 97 kg)